M-a întrebat de curând un prieten ce anume din ce am scris în ultima vreme mă doare cel mai tare.

De-a lungul anilor am tot dezvoltat ideea că muntele e pentru toți, atâta vreme cât oamenii vin să învețe despre ei și despre natură.

Prea puțini se mai încumetă azi să scoată un album muzical. Aveți idee câtă muncă și câte resurse necesită o astfel de nerozie?

Poți fi artist cu jumătate de normă, doar când îți permit circumstanțele?

E un sentiment amestecat. Am reușit săptămână de săptămână aproape, timp de șapte ediții, să intru în casele voastre cu poezie și cântec...