Album nou

Dragilor, sper că vă găsesc cu bine în starea aceasta nouă. Nici de urgență, nici de alertă dar nicidecum de liniște, de calm. Frica ne-a intrat în oase și o gânganie mică, mai mult sau mai puțin creată în laborator, a reușit să ne schimbe viața. Să ne fie frică unora de ceilalți, să ne temem pentru locurile de muncă, pentru venituri, pentru plecări, pentru tot ce numeam "normal" înainte de măsurile autoritare luate de autorități.

Știu un lucru sigur, că fiecare din noi este suma acțiunilor sale și că atunci când vom pleca, răpuși de un virus, de bătrânețe sau oricum vom pleca din viața aceasta, va rămâne în urmă "dâra" de lumină pe care am sădit-o în această lume.

M-am îndârjit să cred și mi-au confirmat iubitorii de artă, de muzică, de munte că munca mea, a mea și a lui Marius nu e în zadar. Și că oricât de frică ne-ar fi pentru siguranța fiecăruia și pentru ziua de mâine, oamenii mai au nevoie de muzică și de poezie.

Prea puțini se mai încumetă azi să scoată un album muzical. Aveți idee câtă muncă și câte resurse necesită o astfel de nerozie?

Casele mari de discuri lucrează cu "proiecte". Adică scot o piesă, injectează bani în posturile de radio (șpaga pentru o săptămână de heavy rotation ajungând la câteva zeci de mii de euro pentru un singur post) și tv și lansează câte un "artist" ce stă pe firmament vreo 3-4 ani. Artist care vinde bine și pe care păpușarii din industria muzicii îl țin pe firmament cât consideră că le aduc profit. Când artistul nu mai obține aceleași cifre, păpușarii îl scot din uz, iar publicul îl uită în secunda următoare... Gândiți-vă, un minut la muzica ultimilor ani...

În condițiile acestea, noi ne-am încumetat să mai scoatem un album. Cel mai probabil va fi și ultimul. Nu vom trece și noi la "proiecte" și nu ne va dicta nimeni sub amenințare ce, când și mai ales cui să cântăm, însă imaginați-vă un pic câtă muncă e la un album: scrie piesele, imprimă-le în studio, editează-le, mixează-le și în final masterizează-le. Aveți idee câți bani și cât timp înseamnă lucrul acesta?

Pe urmă vorbim de producția albumului. Odată ce ai strâns mai mult de 10 piese pe care să le pui pe acea matriță, urmează o tonă de hârțogăraie, drumuri între UCMR ADA, ORDA și fabrică, grafica pentru copertă, coperta și în final, cu vreo 15000-18000 de lei reușești să produci 1000 de albume "ca lumea". Cu timbru ORDA, cu autorizație, cu tot ce trebuie pentru a te bucura tu că ești artist cu albume scoase pe bune. Nu multiplicate în garaj sau pe la centre de copiere. Nu. Are tot ce îți trebuie albumul tău și ești mândru. 

Dar ce să vezi? Lumea nu mai cumpără discuri. De la mic la mare, lumea nu mai vrea discul tău fiindcă suntem în era lui Spotify, în era usb-ului în mașină și atunci nu mai "rentează" să scoți un album. Apropo, din cele 2000 de discuri "URAREnDAR", album lansat în 2015, mai avem vreo 4 cutii neatinse, adică vreo 800 de bucăți.

Dragilor, bucuria de a lansa un al treilea album cu piese proprii (pe muzica și versurile noastre) înseamnă încă un mănunchi sănătos de lumină din "dâra" lăsată în această lume. Lume din care în mod cert voi pleca într-o zi. Și chiar dacă va dura ani până vom recupera banii pentru acest album, știu sigur că am încă o împlinire.

În final, dragilor, vă adresez o rugaminte pentru toți acei visători, cu chitara în mână. Fiți buni cu artiștii independenți și cumpărați-le bilete la concertele pe care le fac și așa cu greu, chiar și atunci când știți că nu o să ajungeți. Cumpărați-le albumele chiar și atunci când nu aveți la ce le asculta, dar aveți un gând frumos de la ei scris pe copertă și puteți descărca varianta digitală a albumului de pe site-ul lor. Abonați-vă la canalele on-line și la evenimentele on line ale acestor artiști. Așa veți reuși în următorii ani să mai ascultați muzică făcută cu inimia și nu cu casa de marcat a păpușarilor muzicali.

SOAREnDAR!